Cu sufletul deschis...

Eu sunt aici acum singura...fara un umar pe care sa plang...Tu esti prea departe sa-mi vezi ochii lacrimand de dor...o vesnicie parca ne desparte,vreau sa te am in bratele tale apoi sa mor....telefonul imi zambeste atunci cand ma suni...zambesc si eu atunci cand imi vorbesti...ne traim dragostea ca doi nebuni care nu mai stiu ce vor...
Ma intreb mereu de ce o fi lasat Domnul departare....de ce nu pot cu tine sa traiesc...de ce stau intre noi atatea lucruri...de ce sunt despartiti cei ce iubesc...stiu ca ma iubesti si te iubesc dar totusi sunt atatea nelamuriri...atea secrete,lucruri nespuse....Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa mai fac si cum sa mai fiu ca sa-ti fiu pe plac...Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine..Am ajuns o femeie speriata de ceea ce urmeaza sa simta si sa faca pentru iubirea ei ...iar tu...un barbat banal...care nu poate iubi si care intotdeauna isi dezamageste femeia..Am trait exclusiv pentru tine de cand te cunosc...Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva....